150 de motive pentru care sa nu iti aperi patria

Sau ziua in care mi-a parut rau ca nu m-am straduit mai mult la cursurile de limba rusa

1157

Mi-am dorit foarte mult sa vad o piesa de teatru ruseasca sau regizata de un rus. Mi s-a oferit ocazia la Theaterstock unde a fost invitat “Teatrul Doc” din Moscova.

Nu doar ca este din Moscova, dar este considerat unul dintre cele mai bune teatre independente din lume. Piesele lor se incadreaza in conceptul: Teatru documentar.

La sfarsitul anului trecut chiar au avut probleme cu cenzura din partea autoritatilor moscovite dupa ce in satirele lor au abordat viata sociala si politica din Rusia. Mai multe detalii puteti citi in acest articol http://www.irishtimes.com/news/world/europe/moscow-s-fringe-doc-theatre-faces-censorship-with-eviction-1.1985187

In Piesa “150 de motive pentru care sa nu iti aperi patria” este vorba de 29 mai 1453 – caderea Constantinopolului

Deoarece imi place istoria si cunosc suficient despre Imperiul Bizantin ma consideram in publicul lor tinta.

Din ce am priceput eu, este vorba de 5 femei, care povestesc cum a cazut cetatea, despre cei care au atacat-o, despre cei care au luptat sa o apere. Si motivele pentru care lucrurile au mers prost. Intre aceste motive:

  • bizantinii (grecii) nu se intelegeau cu latinii (statele crestine) si au primit cu reticenta ajutorul militar oferit de genovezul Giovanni Giustiniani pentru ca nu vroiau sa ajunga sub mitra Papei. Dar nici nu au mai primit un alt ajutor.
  • armurierul ungur Orban care a construit pentru Mahomed al II-lea tunurile care au asediat Constantinopolul, si-a oferit serviciile mai intai bizantinilor dar acestia l-au refuzat pentru ca nu au vrut sa il plateasca.

Fondul muzical era facut din sunete create de personaje prin utilizarea a pieselor din recuzita, ca de exmplu rotirea unor boabe intr-un capac, frecareaprin rotire a cestilor de ceai de farfurioare. Iar sunetele iti creau angoasa trairilor inainte sa stii ca totul este pierdut, ca cetatea va fi cucerita.

Piesa a inceput interesant, cu implicarea publicului. Era ales pe rand cate un spectator, care trebuia sa citeasca un paragraf ce descria situatia in care era Constantinopolul. Intamplator, au fost alesi sa citeasca si regizorul Serban Puiu si cantaretul 1Q Sapro care s-au descurcat foarte bine.

Deci aveam toate ingredientele pentru o seara de succes:

  • un teatru din Rusia;
  • teatru documentar despre istoria bizantina;
  • actrite care jucau foarte bine si chiar am remarcat asta.

Dar nu a functionat. Decat poate pentru traducatoarea care ne-a tradus prezentarea de la inceput a actritelor despre piesa, o doamna care le-a multumit in limba rusa actritelor pentru prezentare si un cuplu care clar intelegeau limba rusa, si erau singuri din sala care mai radeau din cand in cand la niste replici.

Pentru ca noi, ceilalti din sala, se pare ca nu intelegeam nimic, doar le auzeam cum vorbesc in limba rusa iar eu nu prindeam decat cateva cuvinte razlete pe care mi le mai aminteam din scoala generala cand invatam rusa (Da, am facut rusa la scoala si totusi nu regret pentru ca inteleg indicatoarele scrisa in chirilica).

Teoretic piesa avea subtitrare proiectata pe un ecran pozitionat intr-un colt, dar nu era o traducere cursiva, erau doar headline-urile, asa ca citeam ceva si dupa aceea le ascultam pe actrite cum turuiau destul de mult.

A fost frustrant! Am pus cateva secvente in videoclip si poate ma lamureste cineva daca ceea ce vorbeau actritele avea legatura cu ce era in subtitrare.

Pacat! Cine stie cand mai am ocazia sa ma mai intalnesc cu teatrul rus.

Comments

comments